Postare plina de greseli

Anonymous has left a new comment on your post "Se redeschide bazinul de la Padurice dar fara Ioan...": 

La cate greseli aveti in text si pentru cineva care scrie "aradului" fara mascula as zice ca sunteti un pic prea ingamfat.

Actualul bazin de Padurice este o afacere concesionata de catre fostul halterofil Adrian Mateas. Este o afacere privata si ii pune ce nume vrea pentru ca asa functioneaza capitalismul. 
__________________________________________________--

Dl.Anonim,
Dv sinteti printre multii intelectuali care cu aceasta postare plina de greseli aflati ceva despre Arad.Deci asa cu greseli poate ati invatat ceva.
Acum dupa ce ati numarat greselile postarii spuneti cine este dl Adrian Mateas  eu avind cu sportul doar fuga dupa tramvai .Incercati sa ma lamuriti.

Capruceanu 

Se redeschide bazinul de la Padurice dar fara Ioan Borza

   Nu,nu sint coplexat ca nu am numele trecut pe o lista onoare avind legatura cu sportul doar fuga dupa tramvai si mersul cu bicicleta pe malul Muresului unde militieni cu constiinta datoriei implinite ma amendau. Repet nu am mimic cu sportul ar nu inteleg de ce  bazinul din Paducie nu se mai numeste si Ioan Borza.Ceea ce vreau este de domeniul istoriri si bunului simt.

Pe www.aradom.ro ziarista Monica Ardelean titreaza: "Se redeschide bazinul de la Padurice!",Este un anunt de citeva rinduri in care ziarista ne informeaza :Începând de sâmbătă, 2 august, cei care vor să facă o baie în bazinul de la Pădurice pot merge la vechea bază sportivă arădeană. Doamna in mod sigur nu este aradeanca pentru ca ar fi trebuit sa titreze:"Se redeschide bazinul de la Padurice Ioan Borza !"

   Putini "intelectuaali" stiu ca Aradul a fost in prima linie a sporturilor care se bazau pe inot si sporturi legate de inot.

   In 1826 medicul austriac Nesebaum a inaugurat un prim bazin. Bazinul cu pricina era plutitor se afla in dreptul strazi Ineului care era colt cu strada mea pe care am trait 27 de ani si se numea Maiakovski. Eu am prins bazinul cu pricina pozitionat in spatele Primariei. Strandul avea si intrage monumentala.

Aradul a avut echipa de polo sau fotbal pe apa sau handbal acvatic .

Echipa CFR cu nume mari: " I. Andreny, I. Bogdanovici, N. Tomescu, C. Virag, Miloş Cristea, F. Honig, I. Braun, P. Lipcsey, L. Csany, Ioan Borza, C. Wiener, V. Chia, C. Cociuban. "Au fost suflete mari care au avut ceva de spus in Aradul nostru ca Milos Cristea dar sufletul tuturor a fost Ioan Borza. Unii spun ca peste 5 decenii poloul aradean a fost pe prima pagina.Se spune ca printre portarii buni de polo era Teodor Meleşcanu, mistru de externe al tarii.

Pe lista antrnorilor i gasim pe:  Nicolae Tomescu, Ioan Borza, Aurel Zabu, Ioan Unc, Horia Capotescu, Ioan Kontor, Nicu Marc, Constantin Brânzei, Ervin Homolka, Constantin Brânzei, Barbu Ghiţan, Ladislau Striffler, Cristi Cosma.

De ce sint iritat? Pentru ca bazinul din padurica trebuie sa ramina IOAN BORZA. Sute de aradeni a deprins tainele inotului de la acest om care a avut drag de copii si de inot.

Ca locuitor al Aradului nu inteleg de ce ne mazilim personalitatile?

 

SARBATORIRI

E inceput de primavara si e cazul sa incepem sa sarbatorim:
-Ziua mondială a somnului (World Sleep Day) se marchează în 2014 la 14 martie. Propusă de Asociația Mondială a Medicinei Somnului (‘World Association of Sleep Medicine’ — WASM), această zi a devenit un eveniment anual începând din 2008.
Traiasca SOMNUL!
-Ziua Internaţională a Fericirii (International Day of Happiness) este celebrată la 20 martie, ea fiind proclamată de Adunarea generală a ONU prin Rezoluţia 66/281 din 12 iulie 2012. ”Căutarea fericirii este unul dintre obiectivele fundamentale ale fiinţei umane”,
Ideea a fost lansată de micul regat budist Bhutan, aflat la poalele Munţilor Himalaya, care a adoptat în statisticile oficiale ”Fericirea Naţională Brută”, preferând-o termenului de Produs Intern Brut.
_Ziua Internaţională a Poeziei este pe data de 21 martie şi este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi de cultură, poeţii şi scriitorii din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. De asemenea, “Ziua internaţională a poeziei” urmăreşte să susţină creaţia poetică, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

La multi ani, de 8 MARTIE !

Frumusetea si bucuria vietii, FEMEA! E ziua ta.

Sageata Verde-Istorie si Nostalgie (2)

Ma gindesc la milioanele  de euro date pe autostrazi care lipsesc nu s-au gasit bani pentru refacerea liniei "sagetii verzi" o cale ferata care a jucat in rol important si care a marcat viata multor oameni.Acum ne marginim la sarbatorirea a unei peroioade de timp de la creerea linliei.....
CENTENARUL TRENULUI ELECTRIC ARĂDEAN  un sumar al eveniuntului:



Ar mai fi multe de povestit dar ma marginesc la un clip aratind "sageata" in actiune:

Post by Viorel Chifan.

Sageata Verde-Istorie si Nostalgie (1)

Sageata Verde este legata de tineretea mea, de visele mele de adolescent care mergea in excursii la sfirsit de saptamina,cu fete frumoase descoperind frumusetile judetului care ma asteapta sa merg sa le revad promitind sa ma linisteasca si sa ma incarce cu energie. "Tramvaiutul" asa ii spunea in zona mea, ma ducea la Pincota unde mergeam cu bucurie sa ma intilnesc cu bunicii.Pe liga bucuriea revederii Bunicilor mai era si placerea secreta a calatoriei cu "tramvaiutul" pe care o intelegeai numai dupa multe calatorii in toaste anotimpurile bucurindu-te de toate roadele acestuii pamint sfint.

Istorie: Ministrul ungar al Comertului acorda cetatenilor Peterfi Antal si dr. Simon Steiner din Budapesta concesiunea pentru constructia si exploatarea unei cai de comunicatii intre Arad si Podgoria Aradului. Comune bogate, cu oameni muncitori aveau asigurate astfel transportul spre pietele Aradului. Linia ferata electrificata care lega Aradul de Podgoria Aradului a fost prima construita in Europa de Est si a opta in lume. Vagoanele de la inceputul secolului au circulat pana in 1991, cand, dintr-un ordin aberant, s-a renuntat la acest mijloc de transport. O minune a tehnicii a fost distrusa iar vagoanele, ce a mai ramas din ele, zac sub cerul liber sau in depoul din Ghioroc. Linia ferata a fost furata, asa ca reabilitarea acesteia ar costa imens. Insa, desi investitia s-ar esalona pe cativa ani, ar atrage turisti straini, dornici sa admire si sa se plimbe cu simboluri ale trecutului. Din pacate, pentru asemenea lucruri nu sunt bani si nici nu se incearca accesarea unor fonduri externe.

Am să menţionez în schimb câteva date care mi-au rămas mie înregistrate mai bine în memorie: aşadar, Săgeata Verde se numără printre primele 8 trenuri electrice de pe mapamond. În România au fost comandate 15 bucăţi de la compania Granz din Budapesta şi au fost puse în funcţiune la Arad începând cu 1913. Trenul prindea remarcabila viteză de 40 km/h, viteză care, comparativ cu mijloacele de transport accesibile în vremea respectivă (trăsurile), era un lucru cu adevărat impresionant. O altă inovaţie pentru timpurile respective a fost începerea construirii stâlpilor din beton armat pentru firele de înaltă tensiune, ce permiteau punerea în mişcare a trenului. Culoarea originală a acestor trenuri era albastră; au fost revopsite în culoarea verde o dată cu începerea Primului Război Mondial, cu scop de camuflaj.

Binecunoscutul nume de „Săgeată Verde” a fost dobândit însă cu mult timp mai târziu. Motivul numelui a fost interpretat de către domnul Cuvineanu în felul următor: Până în anul 1964, trenul era cunoscut sub numele de Motorul. În acel an însă, zona de vest a ţării vedea pentru prima dată emisie televizată românească. Şi nu orice program, ci tocmai Olimpiada de la Tokyo.

 Eh, în perioada respectivă, la japonezi era „în vogă” Săgeata Albastră, tren cu viteză excepţională. De acolo, în derâdere, şi-a căpătat şi trenul arădean vestita denumire, viteza acestuia fiind incomparabil mai mică decât a celui japonez. Însă numele i-a rămas aşa pe veci, oficial... A fost drăguţ să aud oamenii din sală cum îşi aminteau aceste lucruri, aprobând din cap... Ba unii şi-au adus aminte şi de alte detalii, cum ar fi preţul biletelor: în 1957 o călătorie Arad-Radna costa 5 lei, iar Arad-Pâncota 3 lei. Dacă datele sunt exacte, întrebaţi-i pe ei...

Fondante de Vinga- au devenit unul dintre brand-urile nationale (2)

 Reţeta cremei s-a pierdut însă pentru totdeauna, fiind îngropată, în 1955, o dată cu cel care a inventat-o. "Ar fi o minune să vedem din nou în magazine praline făcute la Vinga. Nici nu mai contează dacă sunt ateliere noi, sufletul acestei afaceri trebuie să fie numele dulciurilor şi calitatea lor, care a adus renume familiei mele şi localităţii"declara Teodora Rădulescu, nepoata lui Teodor Draskovits.

                                                   Biseica  catolico-bulgareasca        

                        

Cutiile erau destinate ambalarii bomboanelor, care la inceput s-au vandut in localitate, apoi gustul dulce a prins radacini in Arad, in judetul Timis si, in final, in intreaga tara. trivit colecţionarului din Vinga , Victor Cociuba, fabrica familiei Draskovits avea peste 100 de angajaţi care produceau drajeuri, fondante,
bomboane şi diferite sortimente de ciocolată în cutie.Data de 11 iunie 1948 a fost ziua cea mai neagră pentru Teodor Draskovits şi famila lui: au fost somaţi să plece în 24 de ore, fără să li se permită sa işi ia cu ei decât lucrurile personale. Nepoata Teodora Rădulescu declara despre casa natală a parinţilor săi că "Are o valoare sentimentală, istorică, nu imobiliară. 

                                                                         Retetar
Vorbim de nişte ruine, nu de ceva de preţ. Aş vrea să văd că acolo se face ceva, o casă memorială, un muzeu, un nou atelier de ciocolată", spune nepoata lui Draskovits.După 1950, fabrica sa fost preluată de către Kandia şi a funcţionat ca secţie a fabricii de ciocolată din Timişoara . Până în 1970, Kandia a produs un singur sortiment din marca “ciocolată de Vinga”, sub forma unei cutii de culoare verde, ce conţinea 10 bomboane cu cremă de vanilie.
                                                 

 După acest an ciocolata de Vinga nu s-a mai fabricat. Reţete de ciocolată nu a fost dezvăluit niciodată de către Teodor Draskovits. Acesta a decedat în 1955, fără a lăsa vreo informaţie referitoare la modul de preparate a faimoaselor bomboane Vinga.
Familia Draskovics a avut trei copii: Tibi, Olga şi Ecaterina. Toţi au fost iniţiaţi in această afacere de care s+au ocupat ani la rând, însă după 1960, toţi membrii familiei au părăsit ţara.
Pentru a-şi câştiga publicitatea, Draskovits oferea periodic cutii cu bomboane de ciocolată personalităţilor vremii sau autorităţilor. Casa Regală a fost şi ea ţinta acestor mici atenţii din partea lui Draskovits, iar în 1937 arădeanul a primit o scrisoare de mulţumire de la fostul rege Mihai, pe atunci voievod de Alba Iulia. Mihai a primit cu mare bucurie darul. Cum era bolnav şi medicii i-au interzis să mănânce dulciuri, a trebuit să înfulece pe furiş bunătăţile de la Vinga.Bomboanele de ciocolata Vinga, nu erau scumpe, aproximativ doi lei bucata. Pe vremea aceea, cea mai scumpă era ciocolata Olga care costa 5 lei. Puţinii bătrâni care mai trăiesc şi au lucrat în fabrică povestesc cum se frământa zahărul ars.
                                                       

                                                         Ruinile fostei fabrici
 În prezent, la Vinga mai există doar ruinele fostei fabrici, care nu au intrat nici în ziua de azi în posesia moştenitorilor cunoscutului producător de bomboane. Timişoreanca Teodora Rădulescu, nepoata lui Teodor Draskovits, spune că tot ce-şi mai doreşte de la viaţă este să apuce ziua în care la Vinga va curge din nou ciocolată. "Mă doare sufletul când trec prin Vinga şi văd că totul s-a năruit. Oamenii care mă văd pe stradă mă întreabă şi astăzi de ce nu am continuat tradiţia bunicului, de ce nu investesc acum. Eu nu am această posibilitate, dar este tot ce-mi mai doresc acum: să văd că numele şi tradiţia bunicului sunt duse mai departe", spune Teodora Rădulescu.Victor Cociuba are şi în zi de astăzi câteva cutii în care erau ambulate
                                                 

                                                              Nepoate familiei Draskovits
bomboanele dar şi etichetele, ori pozele cu patronii fabricii. Victor Cociuba este un bătran sfătos, care povesteşte cu mare drag despre istoria acomunei sale, Vinga. A strâns în timp acte, dovezi, documente, fotografii, ilustrate cu şi despre Vinga, în special despre familia Draşkovici, deţinătoarea renumitei fabrici de bomboane sau amănunte despre mentorul spiritual al localităţii, călugărul Eusebiu Svermengin. „Mă ocup cu această muncă de colecţionar de multă vreme şi sper că voi ajunge să înfiinţăm un muzeu al locului. Vinga a avut câteva personalităţi care au marcat acest pământ şi care au intrat definitiv în istorie.”

                                                                         
               

   
                                                        Casa familei Draskovits

             








 

Fondante de Vinga- au devenit unul dintre brand-urile nationale

Aradul dulce continuare in postarea din 22 ianuarie 2014 vorbeam despre muzeul cofetariei din Arad.Incerc acum sa vorbesc despre o fabrica de bomboane si ciocolata care a fost in judetul Arad fabfrica cunoscuta pe plan national si internationa.
Este vorba despre Fabrica de bomboane si ciocolata Vinga  a cărei produse au făcut înconjorul lumii. Numele localităţii Vinga a ajuns să fie cunoscut în mai toate ţările , datorita exporturilor facute ani la rând în Japonia, Germania.

Celebra bomboană fondantă de Vinga a fost comandată în serii mari, de renumita fabrică Zvack. Ruinele fabricii Zvack le-am prins ,erau pe locul pe care s-a construi posta din Arad.
Istoria fabricii de ciocolata din comuna se leaga de o familie de sarbi si de numele unui renumit cofetar al vremii, Draskovits Teodor.
In jurul deceniului doi al secolului trecut, familia acestuia a pus pe picioare fabrica a caror „fondante de Vinga “ au devenit unul dintre brand-urile nationale. Bomboanele de ciocolata Vinga aveau sa faca inconjorul lumii, unele dintre produsele de aici ajungand pana pe continentul asiatic ( marturie sunt cateva ambalaje scrise in limba japoneza ce pot fi vizualizate in colectiile private ale localnicilor comunei).
“Istoria fabricii de ciocolată se leagă de o familie de sârbi şi de numele unui renumit cofetar, Teodor Draskovits. Familia acestuia a pus pe picioare fabrica a căror produse au făcut înconjorul lumii, unele dintre ciocolăţi ajungând până pe continentul asitic, iar mărturie stau câteva ambalaje scrise în limba japoneză pe care le păstrez şi astăzi”, afirmă Victor Cociuba, arhivar la primaria comunei.
“Mulţi vorbeau despre cofetarii fabricii că aceştia foloseau un ingredient cu totul special, un drog mai frumos spus, care îţi creea dependenţă. Odată ce gustai din bomboanele de ciocolată cu vanilie, era imposibil să nu-ţi doreşti să repeţi experienţa”, a explicat Victor Cociuba colecţionar în Vinga.
Celebra fabrica de bomboane Vinga a fost infiinţată în anul 1885 printr-un spaţiu mic, de către familia Draskovits.
. Acolo lucrau membrii familiei, care făceau bomboane din ciocolată. Succesul pralinelor a dus la dezvoltarea fabricii, pentru că magazine din toată ţara au început să comande cantităţi tot mai mari şi mai des. Fabricau diverse sortimente de bomboane: ciocolată cu alune, cu nucă, cu vanilie, cu portocale sau cu vişine.
Va continua.

                                                                 

                                                        

                                                              Teodor  Draskovits

Greenpeace, acuzat de crime împotriva umanității.

Ecologistul canadian doctor Patrick Moore acuză Greenpeace, organizație din care a făcut parte mai bine de zece ani, de crime împotriva umanității. “Două milioane de copii mor anual și, cu fiecare an în care întârziem, alte două milioane sunt pe moarte”, a subliniat ecologistul. Soluția ar fi orez modificat genetic cu gene de beta caroten împotriva căruia Greenpeace a protestat mai bine de zece ani, fără a aduce soluții viabile. “Aici este imoralitatea”, a subliniat ecologistul.

Mai multe aici.

Tezaur

 "Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le aflaţi" sub acest titlul se ascunde un articol din ziarul Cotidianul care este semnat de Radu Golban.
Problema tezaurului repetata  fără vreun final concret, de politicienii dar ea ramine si multi romani cred ca ea e importanta.
Citeste aici.

UA-48258182-1

Dinu C. Giurescu 87

Nascut  15 februarie 1927, București intro familie de istorici este fiul lui Constantin C. Giurescu  și nepotul lui Constantin Giurescu. Actual profesor si parlamentar.

Emanuil Gojdu 212

 9 februarie 2014, s-au împlinit 212 ani de la naşterea unui om care a lăsat Românilor şi României, o moştenire compusă din două segmente: unul material — averea personală, care e în dispută cu guvernul maghiar, graţie bunelor oficii ale autorităţilor române — şi una spirituală, care constă într-un crez, pus în fapte.
De ziua lui oare l-a pomenit cineva ,macar atit.

Ion Luca Caragiale 162 de ani

Ziua lui Ion Luca Caragiale (1852-1912) este sărbătorită pe 30 ianuarie, dar, conform documentelor, data oficială a naşterii lui este 1 februarie 1852. Astăzi, 1 februarie, se împlinesc 162 de ani de la nașterea oficială a marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, cel care dorea ca “dac-o fi să îmbătrânească să i se zică Moș Virgulă”.
A fost un geniu al expresiei și a înțeles societatea în care a trăit ca un spectacol perpetuu, operele sale fiind capabile, la fiecare parcurgere, să dezvăluie noi semnificații ale textului.

UNIREA 155

De la UNIREA Principatelor Romane !Sintem uniti cu adevarat?

Aradul dulce

In mod sigur ca nu stiti ca in orasul meu se afla singurul muzeu al cofetariei din intreaga tara.  Acest muzeu inaugurat in 2006 in casa cofetarului GUI (n.1939).Daca va indeamna gindul sa il vizitati adresa lui este: Sânicolau, pe strada Nicolaus Lenau, la nr. 3, casa cofetarului Gui.

                                                                        cofetarului Gui.
In perioada intelrbelica in Arad se numarau 17 maeştri cofetari, printre care Konizdofler, Drifi, Suciu, Malka, Klementz, Râmniceanu, Orban şa.
Întâlnire de 10 ani, 1927-37, sediul muncitorilor cofetari din Arad, Suciu, Orban cu soţia, Malka, Klemens cu soţia, wild, Butuc, Schmidt, etc

                Întâlnire de 10 ani, 1927-37, sediul muncitorilor cofetari din Arad, Suciu, Orban cu soţia, Malka,                                         Klemens cu soţia, Wild, Butuc, Schmidt, etc

Pe cei tineri îi cuprinde o poftă arzătoare de dulciuri, în timp ce pe cei care au trăit vremurile în care acele forme treceau prin mâinile cofetarilor, îi apucă o uşoară melancolie şi un dor de acele vremuri ale produselor naturale, curate, sănătoase, fără înlocuitori, prafuri, materiale sintetice.. într-un termen ceva mai actual – bio.
         

                                                          Maşinărie de separat untul de frişcăLa acea vreme, gheaţa pentru îngheţată era adusă iarna din râu, pusă în pivniţele atelierelor de cofetărie, pe paie, iar primăvara se scotea pentru a se face îngheţata. Asta până când în Arad s-a înfiinţat fabrica de gheaţă  “Flora”, în anii ’50 , atunci aceasta începând să aprovizioneze oraşul cu gheaţa necesară. Imi aduc aminta copil fiind mi se umple inima de bucurie ,primavara, vazind caruta care vindea gheata asta fiind un semn ca vara e aproape si urmeaza sa mincam inghetata,
           

                                                        Maşină manuală de făcut îngheţată
Aşa cum fiecare maestru cofetar îşi avea caietul cu reţete proprii, unul dintre aceştia, Emil Frederic, a publicat în anul 1920 o carte cu reţete de prăjituri pe care le prepara în cofetăria lui. Această carte este prima carte de acest gen publicată în limba română. Cartea, împreună cu alte reviste de specialitate, le găsim în colecţia domnului Gui. O altă frumoasă carte este una germană, editată în anul 1904 şi cumpărată în anul 1914 de către un cofetar din Lipova, care mai târziu şi-a deschis o cofetărie în Arad, pe strada Mărăşeşti.

                   Cofetăria Matzky – prima cofetărie din Arad, acolo unde astăzi este Mc Donald’s

                În faţa cofetăriei Suciu, anul 1943 – pţa. A.Iancu. În fiecare an, de 1 mai, cofetarul Suciu aduna copiii sărmani din oraş şi le dădea îngheţată gratuită

                       Maestrul cofetar Ştefan Orban, cu fiica şi soţia, în faţa cofetăriei Orbam, de pe strada Meţianu, nr.6

Domnul Gui ne-a declarat că lucrează la o carte având ca subiect “Arta în Cofetărie”, lucrare începută în 1978 și reîncepută anul 2011.
 

AVERTISMENT

Ar fi trebuit sa incep cu aceste informatii pentru a exista nici un fel de nelamuriri.
Toate informatiile le-am folosit si le voi folosi in aceat blog sint adumate din cele scrise pe bloguri de  Eugen Rogojan (Blog Aradean),Dan Cioca,Istoria romaneasca in fotografii,Claudiu Cristea,Blog de istorie si arhitectura ardeana.
Scopul acestui blog este de a informa Aradenii despre orasul lor si de a invita pe romanii curiosi sa viziteze aceasta mica Viena si poate sa-l indrageasca.

Dorinta mea ascunsa este sa descoperiti in acest oras ardelean un oras al Romaniei oras pe care sa-l treceti  harta dumneavoastra de suflet.

CETATEA ARADULUI

Ar fi trebuit sa incep cu prezentare oresului meu cu prezentarea Cetatii Aradului Cetatea care si-a pus pecetea pe toata evolutia orasului, implicit si asupra noastra.
Aşezat la întretăierea a două foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Câmpia de Vest spre Transilvania şi altul, care vine din nord, dinspre Oradea şi Satu Mare şi face legătura cu Timişoara şi calea fluvială oferită de Dunăre, a fost observat şi de generalii Împărătesei Maria Tereza.   Prin urmare, luând în considerare şi necesităţile militare, într-o regiune de curând cucerită şi încă instabilă, s-a luat hotărârea de a se construi o fortăreaţă de tip Vauban. Lucrările au început în anul 1762 şi au durat peste 20 de ani, până în 1783, desfăşurându-se sub supravegherea şi după planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch. Planul ei, în formă stelată, cu şase bastioane se înscrie printre cetăţile de tip Vauban din faza târzie, ce încheie totodată şi evoluţia sistemelor stelare din Transilvania.

                                                      Se poate vede forma stelara a cetatii
La ridicare cetăţii au participat peste 1500 de familii din împrejurimi, şi au trebuit dărâmate şi 169 de case. În total au fost cheltuiţi, de către guvernul austriac imperial peste trei milioane de florini, o sumă impresionantă pentru acea vreme.
Circumferinţa zidurilor cetăţii arădene este de 3180 metri şi acestea au fost prevăzute cu bastioane de tip cavaler, flancate de redute pentagonale. În total bastioanele cuprindeau 296 guri de foc.
Dar această solidă fortificaţie, care a găzduit tot timpul o garnizoană militară, nu a fost pusă în situaţia de a-şi împlini rosturile de apărare a imperiului în faţa unui inamic extern, ci a fost pusă în valoare doar în confruntarea cu „inamicul” intern, reprezentat de armata revoluţionară maghiară, în timpul revoluţiei de la 1848-1849, când cetatea a fost asediată timp de nouă luni, între octombrie 1848-iunie 1849. În schimb a fost folosită ca închisoare militară. Acolo fiind internaţi numeroşi revoluţionari, inclusiv cei 13 generali executaţi de autorităţile militare austriece, în apropierea cetăţii, în 6 octombrie 1849.
                                                                 
                                                                          

                                                            Sant de aparare umplut cu apa

 Cel mai celebru prizonier al închisorii a fost Gavrilo Princip, care în data de 28 iunie 1914 l-a asasinat, la Sarajevo, pe principele moştenitor al coroanei Austro-ungare, Franz Ferdinand, atentat care a constituit motivul imediat al izbucnirii primului război mondial.

                       
                                                 Biserica franciscana din interiorul cetatii

 Vor urma postri despre Cetatea Aradului care vor spune tainele ascunse de timp.

Copy of cetatea - slideshows

HORICA

Horica
Mi-e sufletul greu pentru ca trebuie sa vorbesc de prietenul Horica la trecut. Acum Horica se plimba pe Cimliile Elizee si poate ne priveste ingaduitor.Ne-am dat tari dar cind ai inceput sa cobori in negrul gropii lacrimite izvorite ne-au spus ca este sfirsitul.Horica tu ramii cu noi tu ai facut parte din viata noastra asa ca vom spune : "DUMNEZEU SA-L IERTE PE HORICA PRIETENUL NOSTRU!
Vom scrie ca in vechite pascalii: "Astazi s-a ingropat Horica, pretinul nostru!"

Aradul,dar al Muresului

Aradul,dar al Muresului
Orasul meu natal pe care il iubesc si pe care de ceva vreme vreau sa  il prezint.
Filmul de citeva zeci de minute comentat de celebrul arhitect Milos Cristea, de istoricul Dan Demsea este documentar despre Arad de Titus Muntean.

Sa fie ad evarat?
 “O Arad, Arad luridum,
Nec civitas, nec oppidum,”

(O Arad, sordidule Arad,
 nici oraş, nici târg nu eşti)

Arad, dragostea mea from Claudiu Cristea on Vimeo.

Nasterea Geniului

                                                                        Mihai Eminescu
                                        15 ianuarie 1850, Botoșani - 15 iunie 1889, București
                                             

                               

"Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci." (Tudor Vianu)

Teatrul vechi sau Teatrul Hirschl din Arad  care de 190 de ani se indirjeste sa spuna Romaniei ca  Aradul a fost centru de cultura romaneasca.Teatrul Hirschl  proprietarul clădirii Iacob Hirschl  de origine vieneza.
Teatrul a fost construit în anii 1816-1817 de  clădirea a fost  în stil neoclasic. Această clădire trebuie socotită drept primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul ţării noastre .

La 27 februarie 1818, un spectacol în limba română, de către elevii Preparandiei arădene manifestare, care se încadrează în rândul primelor reprezentaţii teatrale româneşti în ţara noastră. Departe de a fi un act cultural izolat, reprezentaţiile au fost continuate în anii următori. Existenţa unei clădiri permanente, în decursul anilor, a adus pe scena sălii de spectacole numeroase trupe de prestigiu şi o serie de artişti ca DerynnAş în 1818, Treuman în 1845, sau Johan Strauss fiul în concertul din 1847.
După 1848 reprezintă perioada cea mai rodnică din istoria vechiului teatru. În această perioadă, demn de remarcat este faptul că, în anii 1868,1870 şi 1871, pe scenă teatrului au poposit la Arad, în turnee triumfale, formaţiile teatrale româneşti conduse de Mihai Pascaly şi Matei Millo. În cadrul acestor trupe activa ca sufleur şi marele nostru poet Mihai Eminescu. În anul 1873 vechiul teatru al lui Hirscl se închide. Aceasta se datoreşte faptului că în 1874 se deschide stagiunilor sala de spectacole din actualul teatru.
 La 16 aprilie 1913, aici a avut loc prima reprezentație cu un film românesc: „Războiul Independenței", film care avusese premiera la 1 septembrie 1912.
In 1933,teatrul se transforma in cinematograful “Urania”  având pe ecran un film sonor cu celebrii Pat şi Patachon. Cinematograful îşi continuă activitatea până în anii 80, când este închis, datorită stării precare a clădirii. Pacat ca in cultura pdl-ista nu si-a gasit loc si cultura in speta teatrul poate asa s-ar fi refacut si Teatrul Hirschl.
Aradeni Mihai Eminescu a trecut si prin Arad.
Tot mai mult s-a acreditat ideea ca Mihai Eminescu a fost victima unui asasinat politic ordonat de Imperiul Austro-Ungar și Germania și executat de trădătorii din România. El a fost sacrificat pentru că forțele externe doreau să impună României o alianță cu Imperiul Austro-Ungar și renunțarea definitivă la Transilvania, un lucru căruia Eminescu i se opunea cu toată ființa.
Ofetița de doi ani și zece luni, care recită “Luceafărul”, de Mihai Eminescu, care are 98 de strofe.