Sageata Verde este legata de tineretea mea, de visele mele de adolescent care mergea in excursii la sfirsit de saptamina,cu fete frumoase descoperind frumusetile judetului care ma asteapta sa merg sa le revad promitind sa ma linisteasca si sa ma incarce cu energie. "Tramvaiutul" asa ii spunea in zona mea, ma ducea la Pincota unde mergeam cu bucurie sa ma intilnesc cu bunicii.Pe liga bucuriea revederii Bunicilor mai era si placerea secreta a calatoriei cu "tramvaiutul" pe care o intelegeai numai dupa multe calatorii in toaste anotimpurile bucurindu-te de toate roadele acestuii pamint sfint.
Istorie: Ministrul ungar al Comertului acorda cetatenilor Peterfi Antal si dr. Simon Steiner din Budapesta concesiunea pentru constructia si exploatarea unei cai de comunicatii intre Arad si Podgoria Aradului. Comune bogate, cu oameni muncitori aveau asigurate astfel transportul spre pietele Aradului. Linia ferata electrificata care lega Aradul de Podgoria Aradului a fost prima construita in Europa de Est si a opta in lume. Vagoanele de la inceputul secolului au circulat pana in 1991, cand, dintr-un ordin aberant, s-a renuntat la acest mijloc de transport. O minune a tehnicii a fost distrusa iar vagoanele, ce a mai ramas din ele, zac sub cerul liber sau in depoul din Ghioroc. Linia ferata a fost furata, asa ca reabilitarea acesteia ar costa imens. Insa, desi investitia s-ar esalona pe cativa ani, ar atrage turisti straini, dornici sa admire si sa se plimbe cu simboluri ale trecutului. Din pacate, pentru asemenea lucruri nu sunt bani si nici nu se incearca accesarea unor fonduri externe.
Am să menţionez în schimb câteva date care mi-au rămas mie înregistrate mai bine în memorie: aşadar, Săgeata Verde se numără printre primele 8 trenuri electrice de pe mapamond. În România au fost comandate 15 bucăţi de la compania Granz din Budapesta şi au fost puse în funcţiune la Arad începând cu 1913. Trenul prindea remarcabila viteză de 40 km/h, viteză care, comparativ cu mijloacele de transport accesibile în vremea respectivă (trăsurile), era un lucru cu adevărat impresionant. O altă inovaţie pentru timpurile respective a fost începerea construirii stâlpilor din beton armat pentru firele de înaltă tensiune, ce permiteau punerea în mişcare a trenului. Culoarea originală a acestor trenuri era albastră; au fost revopsite în culoarea verde o dată cu începerea Primului Război Mondial, cu scop de camuflaj.
Binecunoscutul nume de „Săgeată Verde” a fost dobândit însă cu mult timp mai târziu. Motivul numelui a fost interpretat de către domnul Cuvineanu în felul următor: Până în anul 1964, trenul era cunoscut sub numele de Motorul. În acel an însă, zona de vest a ţării vedea pentru prima dată emisie televizată românească. Şi nu orice program, ci tocmai Olimpiada de la Tokyo.
Eh, în perioada respectivă, la japonezi era „în vogă” Săgeata Albastră, tren cu viteză excepţională. De acolo, în derâdere, şi-a căpătat şi trenul arădean vestita denumire, viteza acestuia fiind incomparabil mai mică decât a celui japonez. Însă numele i-a rămas aşa pe veci, oficial... A fost drăguţ să aud oamenii din sală cum îşi aminteau aceste lucruri, aprobând din cap... Ba unii şi-au adus aminte şi de alte detalii, cum ar fi preţul biletelor: în 1957 o călătorie Arad-Radna costa 5 lei, iar Arad-Pâncota 3 lei. Dacă datele sunt exacte, întrebaţi-i pe ei...
No comments:
Post a Comment