Sageata Verde-Istorie si Nostalgie (1)

Sageata Verde este legata de tineretea mea, de visele mele de adolescent care mergea in excursii la sfirsit de saptamina,cu fete frumoase descoperind frumusetile judetului care ma asteapta sa merg sa le revad promitind sa ma linisteasca si sa ma incarce cu energie. "Tramvaiutul" asa ii spunea in zona mea, ma ducea la Pincota unde mergeam cu bucurie sa ma intilnesc cu bunicii.Pe liga bucuriea revederii Bunicilor mai era si placerea secreta a calatoriei cu "tramvaiutul" pe care o intelegeai numai dupa multe calatorii in toaste anotimpurile bucurindu-te de toate roadele acestuii pamint sfint.

Istorie: Ministrul ungar al Comertului acorda cetatenilor Peterfi Antal si dr. Simon Steiner din Budapesta concesiunea pentru constructia si exploatarea unei cai de comunicatii intre Arad si Podgoria Aradului. Comune bogate, cu oameni muncitori aveau asigurate astfel transportul spre pietele Aradului. Linia ferata electrificata care lega Aradul de Podgoria Aradului a fost prima construita in Europa de Est si a opta in lume. Vagoanele de la inceputul secolului au circulat pana in 1991, cand, dintr-un ordin aberant, s-a renuntat la acest mijloc de transport. O minune a tehnicii a fost distrusa iar vagoanele, ce a mai ramas din ele, zac sub cerul liber sau in depoul din Ghioroc. Linia ferata a fost furata, asa ca reabilitarea acesteia ar costa imens. Insa, desi investitia s-ar esalona pe cativa ani, ar atrage turisti straini, dornici sa admire si sa se plimbe cu simboluri ale trecutului. Din pacate, pentru asemenea lucruri nu sunt bani si nici nu se incearca accesarea unor fonduri externe.

Am să menţionez în schimb câteva date care mi-au rămas mie înregistrate mai bine în memorie: aşadar, Săgeata Verde se numără printre primele 8 trenuri electrice de pe mapamond. În România au fost comandate 15 bucăţi de la compania Granz din Budapesta şi au fost puse în funcţiune la Arad începând cu 1913. Trenul prindea remarcabila viteză de 40 km/h, viteză care, comparativ cu mijloacele de transport accesibile în vremea respectivă (trăsurile), era un lucru cu adevărat impresionant. O altă inovaţie pentru timpurile respective a fost începerea construirii stâlpilor din beton armat pentru firele de înaltă tensiune, ce permiteau punerea în mişcare a trenului. Culoarea originală a acestor trenuri era albastră; au fost revopsite în culoarea verde o dată cu începerea Primului Război Mondial, cu scop de camuflaj.

Binecunoscutul nume de „Săgeată Verde” a fost dobândit însă cu mult timp mai târziu. Motivul numelui a fost interpretat de către domnul Cuvineanu în felul următor: Până în anul 1964, trenul era cunoscut sub numele de Motorul. În acel an însă, zona de vest a ţării vedea pentru prima dată emisie televizată românească. Şi nu orice program, ci tocmai Olimpiada de la Tokyo.

 Eh, în perioada respectivă, la japonezi era „în vogă” Săgeata Albastră, tren cu viteză excepţională. De acolo, în derâdere, şi-a căpătat şi trenul arădean vestita denumire, viteza acestuia fiind incomparabil mai mică decât a celui japonez. Însă numele i-a rămas aşa pe veci, oficial... A fost drăguţ să aud oamenii din sală cum îşi aminteau aceste lucruri, aprobând din cap... Ba unii şi-au adus aminte şi de alte detalii, cum ar fi preţul biletelor: în 1957 o călătorie Arad-Radna costa 5 lei, iar Arad-Pâncota 3 lei. Dacă datele sunt exacte, întrebaţi-i pe ei...

Fondante de Vinga- au devenit unul dintre brand-urile nationale (2)

 Reţeta cremei s-a pierdut însă pentru totdeauna, fiind îngropată, în 1955, o dată cu cel care a inventat-o. "Ar fi o minune să vedem din nou în magazine praline făcute la Vinga. Nici nu mai contează dacă sunt ateliere noi, sufletul acestei afaceri trebuie să fie numele dulciurilor şi calitatea lor, care a adus renume familiei mele şi localităţii"declara Teodora Rădulescu, nepoata lui Teodor Draskovits.

                                                   Biseica  catolico-bulgareasca        

                        

Cutiile erau destinate ambalarii bomboanelor, care la inceput s-au vandut in localitate, apoi gustul dulce a prins radacini in Arad, in judetul Timis si, in final, in intreaga tara. trivit colecţionarului din Vinga , Victor Cociuba, fabrica familiei Draskovits avea peste 100 de angajaţi care produceau drajeuri, fondante,
bomboane şi diferite sortimente de ciocolată în cutie.Data de 11 iunie 1948 a fost ziua cea mai neagră pentru Teodor Draskovits şi famila lui: au fost somaţi să plece în 24 de ore, fără să li se permită sa işi ia cu ei decât lucrurile personale. Nepoata Teodora Rădulescu declara despre casa natală a parinţilor săi că "Are o valoare sentimentală, istorică, nu imobiliară. 

                                                                         Retetar
Vorbim de nişte ruine, nu de ceva de preţ. Aş vrea să văd că acolo se face ceva, o casă memorială, un muzeu, un nou atelier de ciocolată", spune nepoata lui Draskovits.După 1950, fabrica sa fost preluată de către Kandia şi a funcţionat ca secţie a fabricii de ciocolată din Timişoara . Până în 1970, Kandia a produs un singur sortiment din marca “ciocolată de Vinga”, sub forma unei cutii de culoare verde, ce conţinea 10 bomboane cu cremă de vanilie.
                                                 

 După acest an ciocolata de Vinga nu s-a mai fabricat. Reţete de ciocolată nu a fost dezvăluit niciodată de către Teodor Draskovits. Acesta a decedat în 1955, fără a lăsa vreo informaţie referitoare la modul de preparate a faimoaselor bomboane Vinga.
Familia Draskovics a avut trei copii: Tibi, Olga şi Ecaterina. Toţi au fost iniţiaţi in această afacere de care s+au ocupat ani la rând, însă după 1960, toţi membrii familiei au părăsit ţara.
Pentru a-şi câştiga publicitatea, Draskovits oferea periodic cutii cu bomboane de ciocolată personalităţilor vremii sau autorităţilor. Casa Regală a fost şi ea ţinta acestor mici atenţii din partea lui Draskovits, iar în 1937 arădeanul a primit o scrisoare de mulţumire de la fostul rege Mihai, pe atunci voievod de Alba Iulia. Mihai a primit cu mare bucurie darul. Cum era bolnav şi medicii i-au interzis să mănânce dulciuri, a trebuit să înfulece pe furiş bunătăţile de la Vinga.Bomboanele de ciocolata Vinga, nu erau scumpe, aproximativ doi lei bucata. Pe vremea aceea, cea mai scumpă era ciocolata Olga care costa 5 lei. Puţinii bătrâni care mai trăiesc şi au lucrat în fabrică povestesc cum se frământa zahărul ars.
                                                       

                                                         Ruinile fostei fabrici
 În prezent, la Vinga mai există doar ruinele fostei fabrici, care nu au intrat nici în ziua de azi în posesia moştenitorilor cunoscutului producător de bomboane. Timişoreanca Teodora Rădulescu, nepoata lui Teodor Draskovits, spune că tot ce-şi mai doreşte de la viaţă este să apuce ziua în care la Vinga va curge din nou ciocolată. "Mă doare sufletul când trec prin Vinga şi văd că totul s-a năruit. Oamenii care mă văd pe stradă mă întreabă şi astăzi de ce nu am continuat tradiţia bunicului, de ce nu investesc acum. Eu nu am această posibilitate, dar este tot ce-mi mai doresc acum: să văd că numele şi tradiţia bunicului sunt duse mai departe", spune Teodora Rădulescu.Victor Cociuba are şi în zi de astăzi câteva cutii în care erau ambulate
                                                 

                                                              Nepoate familiei Draskovits
bomboanele dar şi etichetele, ori pozele cu patronii fabricii. Victor Cociuba este un bătran sfătos, care povesteşte cu mare drag despre istoria acomunei sale, Vinga. A strâns în timp acte, dovezi, documente, fotografii, ilustrate cu şi despre Vinga, în special despre familia Draşkovici, deţinătoarea renumitei fabrici de bomboane sau amănunte despre mentorul spiritual al localităţii, călugărul Eusebiu Svermengin. „Mă ocup cu această muncă de colecţionar de multă vreme şi sper că voi ajunge să înfiinţăm un muzeu al locului. Vinga a avut câteva personalităţi care au marcat acest pământ şi care au intrat definitiv în istorie.”

                                                                         
               

   
                                                        Casa familei Draskovits

             








 

Fondante de Vinga- au devenit unul dintre brand-urile nationale

Aradul dulce continuare in postarea din 22 ianuarie 2014 vorbeam despre muzeul cofetariei din Arad.Incerc acum sa vorbesc despre o fabrica de bomboane si ciocolata care a fost in judetul Arad fabfrica cunoscuta pe plan national si internationa.
Este vorba despre Fabrica de bomboane si ciocolata Vinga  a cărei produse au făcut înconjorul lumii. Numele localităţii Vinga a ajuns să fie cunoscut în mai toate ţările , datorita exporturilor facute ani la rând în Japonia, Germania.

Celebra bomboană fondantă de Vinga a fost comandată în serii mari, de renumita fabrică Zvack. Ruinele fabricii Zvack le-am prins ,erau pe locul pe care s-a construi posta din Arad.
Istoria fabricii de ciocolata din comuna se leaga de o familie de sarbi si de numele unui renumit cofetar al vremii, Draskovits Teodor.
In jurul deceniului doi al secolului trecut, familia acestuia a pus pe picioare fabrica a caror „fondante de Vinga “ au devenit unul dintre brand-urile nationale. Bomboanele de ciocolata Vinga aveau sa faca inconjorul lumii, unele dintre produsele de aici ajungand pana pe continentul asiatic ( marturie sunt cateva ambalaje scrise in limba japoneza ce pot fi vizualizate in colectiile private ale localnicilor comunei).
“Istoria fabricii de ciocolată se leagă de o familie de sârbi şi de numele unui renumit cofetar, Teodor Draskovits. Familia acestuia a pus pe picioare fabrica a căror produse au făcut înconjorul lumii, unele dintre ciocolăţi ajungând până pe continentul asitic, iar mărturie stau câteva ambalaje scrise în limba japoneză pe care le păstrez şi astăzi”, afirmă Victor Cociuba, arhivar la primaria comunei.
“Mulţi vorbeau despre cofetarii fabricii că aceştia foloseau un ingredient cu totul special, un drog mai frumos spus, care îţi creea dependenţă. Odată ce gustai din bomboanele de ciocolată cu vanilie, era imposibil să nu-ţi doreşti să repeţi experienţa”, a explicat Victor Cociuba colecţionar în Vinga.
Celebra fabrica de bomboane Vinga a fost infiinţată în anul 1885 printr-un spaţiu mic, de către familia Draskovits.
. Acolo lucrau membrii familiei, care făceau bomboane din ciocolată. Succesul pralinelor a dus la dezvoltarea fabricii, pentru că magazine din toată ţara au început să comande cantităţi tot mai mari şi mai des. Fabricau diverse sortimente de bomboane: ciocolată cu alune, cu nucă, cu vanilie, cu portocale sau cu vişine.
Va continua.

                                                                 

                                                        

                                                              Teodor  Draskovits

Greenpeace, acuzat de crime împotriva umanității.

Ecologistul canadian doctor Patrick Moore acuză Greenpeace, organizație din care a făcut parte mai bine de zece ani, de crime împotriva umanității. “Două milioane de copii mor anual și, cu fiecare an în care întârziem, alte două milioane sunt pe moarte”, a subliniat ecologistul. Soluția ar fi orez modificat genetic cu gene de beta caroten împotriva căruia Greenpeace a protestat mai bine de zece ani, fără a aduce soluții viabile. “Aici este imoralitatea”, a subliniat ecologistul.

Mai multe aici.

Tezaur

 "Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le aflaţi" sub acest titlul se ascunde un articol din ziarul Cotidianul care este semnat de Radu Golban.
Problema tezaurului repetata  fără vreun final concret, de politicienii dar ea ramine si multi romani cred ca ea e importanta.
Citeste aici.

UA-48258182-1

Dinu C. Giurescu 87

Nascut  15 februarie 1927, București intro familie de istorici este fiul lui Constantin C. Giurescu  și nepotul lui Constantin Giurescu. Actual profesor si parlamentar.

Emanuil Gojdu 212

 9 februarie 2014, s-au împlinit 212 ani de la naşterea unui om care a lăsat Românilor şi României, o moştenire compusă din două segmente: unul material — averea personală, care e în dispută cu guvernul maghiar, graţie bunelor oficii ale autorităţilor române — şi una spirituală, care constă într-un crez, pus în fapte.
De ziua lui oare l-a pomenit cineva ,macar atit.

Ion Luca Caragiale 162 de ani

Ziua lui Ion Luca Caragiale (1852-1912) este sărbătorită pe 30 ianuarie, dar, conform documentelor, data oficială a naşterii lui este 1 februarie 1852. Astăzi, 1 februarie, se împlinesc 162 de ani de la nașterea oficială a marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, cel care dorea ca “dac-o fi să îmbătrânească să i se zică Moș Virgulă”.
A fost un geniu al expresiei și a înțeles societatea în care a trăit ca un spectacol perpetuu, operele sale fiind capabile, la fiecare parcurgere, să dezvăluie noi semnificații ale textului.