Ceaiul DARJEELING 1

Ceaiul Darjeeling, așa-numitul “ceai al sultanului”.

Darjeeling se află printre cele mai cunoscute ceaiuri din lume și printre cele mai apreciate, dar se ivește o primă problemă când amintim despre acesta: cantitatea care se produce pe an este mică și, astfel, dacă pui mâna pe un ceai Darjeeling autentic, înseamnă că ești de-a dreptul norocos!

Problema cu producția de Darjeeling este legată de faptul că regiunea din India unde crește acest tip de ceai este restrânsă, se află la o altitudine mai mare și mai răcoroasă, creșterea este greoaie, iar recolta foarte greu de adunat față de regiunea unde găsim ceaiul de tip Assam, de exemplu.

Cu toate că Darjeeling are o producție care adună mai puțin de 1% din producția totală a ceaiurilor din India, este totuși un ceai la mare căutare de către amatorii și pasionații acestei arte. S-a ajuns până la declararea ceaiului Darjeeling ca fiind cel mai bun din toată India.

A doua problemă legată de acest tip de ceai este că poate...dezamăgi. O să întrebați cum poate un ceai să facă așa ceva. Simplu. Cu siguranță ați auzit de vinurile de Burgundia (Bourgogne), a căror finețe se datorează gustului strugurilor de la an la an (în funcție de temperatură, umiditate și toate cele). În cazul în care condițiile meteo au fost nefavorabile, vinul nu se va ridica la înălțimea așteptărilor. La fel se întâmplă și cu ceaiul Darjeeling. În anii în care condițiile au fost optime va rezulta un Darjeeling de toată minunăția, o aroma unică ce nu poate fi reprodusă în altă parte a lumii, fapt care îi oferă acestui ceai toată faima. Aici contribuie multe aspecte, precum cantitatea de apă, temperatura, nivelul de expunere la soare, ba chiar și vântul.

TIPURI DE CEAI

Legenda spune ca, acum mai mult de 4700 de ani, un supus al unui imparat chinez a scapat din greseala cateva frunze uscate de ceai intr-un bol plin cu apa fierbinte. De atunci, ceaiul a devenit cea mai populara bautura de pe planeta (dupa apa, desigur) si, prin incercari extinse, s-a descoperit care plante produc cele mai bune infuzii.Poveste e cam asa:
Imparatul Shen Nung avea obieciul de a bea numai apa fiarta fierbinte, caci teama de bolile acelui timp, necrutatoare si imprevizibile, il chinuia si il facea sa aiba principii igienice extrem de stricte. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa pentru ca imparatul sa nu duca lipsa niciodata.
 Legenda spune ca, intr-o buna zi, imparatul a intrat in bucatarie sa bea apa. Dar iata ca in acel moment un vant puternic se isca si aduse in incapere frunze si crengute din gradina.
 Frunzele au cazut in vasul cu apa clocotita. In fata bucatarilor stupefiati, imparatul se apropie de vasul in care apa incepuse sa-si schimbe culoarea. In acelasi timp, o aroma delicata, necunoscuta incepu sa fie emanata din vasul in care fierbea apa. Imparatul a pus bucatarii sa guste si, vazand ca acestia au supravietuit, a gustat el insusi licoarea.
Deci  termenul ceai desemnează și infuziile din alte plante decât Camellia sinensis,
Lumea ceaiului a devenit mai vasta si mai specializata chiar si decat cea a vinurilor. Majoritatea vinurilor sunt obtinute din struguri si se clasifica in rosii, albe si rose.
 Din cite stiu ceaiul se obtine din planta numita stiintific Camellia Sinensis si poate fi negru, oolong, verde sau alb. Mai exista si a  cincea categorie, ceaiul de plante, care nu este practic un ceai, pentru ca se refera la lumea minunatelor infuzii obtinute din alte plante, nu Camellia Sinensis.  Pentru infuzii  se foloseste un cuvint precis “tizana”, cand se fac referiri la infuziile din plante. Dupa DEX  "tizana" este ". Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale."Deci dupa parerea mea "ceaiul de plante" nu e ceai ci infuzie.

Iar despre Ceai

 "In “Datina ceaiulu", maestrul Lam reinvie legendele din jurul acestei stravechi, renumite bauturi chinezesti, aratandu-ne cine a descoperit ceaiul, cum si-au dobandit numele diferitele varietati de ceai si cum s-a raspandit cultura ceaiului in intreaga lume. El explica si complicatul proces al cultivarii diverselor soiuri de ceai si al pregatirii frunzelor pentru infuzie. Maestrul Lam reinvie “datina ceaiului” si va poarta pas cu pas prin ceremonia chinezeasca corespunzatoare, de la alegerea serviciului de ceai si incalzirea apei pana la servirea si savurarea ceaiului ales. * Redescoperiti arta simpla a relaxarii in fata unei cesti de ceai. * Invatati sa puneti in practica ceremonia traditionala ca sa obtineti cel mai bun ceai si ca sa va schimbati pentru totdeauna impresia despre acesta. * Descoperiti gusturile subtile si aromele delicate ale diferitelor ceaiuri. * Urmariti pasionanta istorie a ceaiului din 2700 i.Hr. pana azi. * Descoperiti proprietatile curative ale ceaiului puse in lumina de cercetarile stiintifice actuale. * Tratati bolile comune cu una dintre cele 20 de retete traditionale de ceai."

 Urmatoarea carte pe care am gasit-o este “Cartea ceaiului” de Okakura Kakuzo. Carte citita cu 20 si ceva de ani si care sta la loc de cinste in biblioteca.In viitor o voi reciti. "Daca pe cheiurile Senei cafeneaua e fieful filosofilor, literatilor si filfizonilor deopotriva, daca in landurile nemtesti pana si Heidegger mergea cu studentii la berarie, pe malurile Dambovitei, intelectualii, un fel de capre negre de asfalt, se refugiaza in ceainarii. Dar de ce ar fi ceaiul mai nobil decat cafeaua? Poate ca unul dintre raspunsuri ar fi ca nu gasim nici o carte despre “arta cafelei”, in timp ce carti despre “arta ceaiului” au fost scrise inainte sa fie macar descoperita cafeaua…" Daca pe cheiurile Senei cafeneaua e fieful filosofilor, literatilor si filfizonilor deopotriva, daca in landurile nemtesti pana si Heidegger mergea cu studentii la berarie, pe malurile Dambovitei, intelectualii, un fel de capre negre de asfalt, se refugiaza in ceainarii. Dar de ce ar fi ceaiul mai nobil decat cafeaua? Poate ca unul dintre raspunsuri ar fi ca nu gasim nici o carte despre “arta cafelei”, in timp ce carti despre “arta ceaiului” au fost scrise inainte sa fie macar descoperita